Mergeam linistita spre scoala cu castile pe urechi...daca m-ar fi strigat cineva as fi fost ca si surda. La un moment dat m-am oprit si m-am asezat pe o banca, privind cum razele de soare imi zambeau vesele. Mi-am bagat telefonul si castile in geanta care cantarea o tona si pe care o purtam cu sila in spate. Am continuat sa merg, iar pe strada umbla o tipa care clar era EMO, cu machiaj negru si haine la fel, mergand impleticit. Parea ca in transa. S-a apropiat de mine, si-a pus mainile pe umerii mei, s-a aplecat si mi-a soptit, avand in voce un ton de disperata:
-Aaa...a...aai..(tremura si zambeste sadic)...co...coc....coca..ina?
Speriata de moarte i-am dat la o parte mainile, am impins-o si am fugit cat ma tineau picioarele. Cand m-am uitat rapid in urma, in fuga mea, ea mergea pe drumul meu cu o mana inainte, ca un zombie. Inima a inceput sa imi bata nebuneste si am marit viteza si, desi stiam ca oricum nu m-ar fi ajuns, am tinut-o asa pana la scoala, unde m-am apropit de clasa mea, povestindu-le speriata inca, cu pupilele dilatate, pur si simplu o poveste de groaza (totusi nu asa de infricosatoare pentru voi daca nu o traiti pe pielea voastra) pe care n-as mai vrea s-o resimt nici in cele mai negre cosmaruri ale mele.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu