Cu siguranta stiti si voi momentele alea in care vii acasa intr-adevar cu moralul sus de tot si...ii gasesti pe parinti tai intr-o discutie "amicala", un termen mai potrivit pe care l-ati mai auzit este "cearta". Of... De ce trebuie sa existe atatea si-atatea motive pentru care familia ta trebuie sa se certe? Si totusi nu e vina ta... Dar le zici salut si pleci in camera ta cu lacrimile rasarind din colturile ochilor...
Te abtii, sa nu te vada, sa nu fie nevoie sa porti o discutie cu ei in care sa-ti explice ca fiecare familie are momentele ei, nemultumirile ei si toate alea... Te duci in camera ta, te arunci in pat, acolo unde stii ca esti in siguranta, unde nimeni si nimic nu-ti poate face rau... Iti incui usa...sa fii sigura ca nu da nimeni buzna peste tine si ca nu vei avea aceeasi discutie pe care foarte bine ai fi putut s-o ai si la intrare. Iti cutia de servetele langa tine...stii bine ca vei avea nevoie de ea si desi pana acum ti-ai tinut bine lacrimile si frustrarea si furia...nu mai poti rezista si dai totul afara...si plangi asa minute in sir fiind linistita ca nimeni, dar nimeni nu te va deranja... intr-un final incetezi...doar pe moment...caci stii mult prea bine ca o data ce vei intra din nou in camera te vei inchide iar si vei incepe o alta runda de lacrimi amare, pline de toata furia si ura pe care ai simtit-o cand i-ai vazut pe parintii tai...
Nu ti se pare corect ca tu sa suferi din cauza lor...si nici macar nu este. Dar trebuie sa iti stapanesti lacrimile. Te speli pe fata, parintii tai nu trebuie sa vada niciun semn cum ca tu ai fi plans.
Si vine si vremea de culcare. Le zici noapte buna si te bagi in pat, acolo unde esti in siguranta, iti afunzi fata in perna, apoi lacrimile incep din nou sa curga, umezind perna pe care, intr-un final, vei adormi...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu